Trasatura definitorie a "Amintirilor din copilarie", opera cea mai de seama a lui Ion Creanga, care face aceasta scriere inconfundabila, este oraliatatea stilului.

Ea se manifesta in primul rand prin faptul ca autorul apare in postura unui povestitor care-si deapana amintirile adresandu-se unui auditoriu imaginar, folosind uneori persoana a II-a: "Si oare de ce nu m-as fi dus din Humulesti nici in ruptul capului(...)".

Cand isi da seama ca a facut unele abateri din povestire, naratorul revine la esenta acesteia reluand firul epic initial: "In sfarsit, ca sa nu-mi uit vorba(...)".

Desi scriitorul se identifica cu personajul principal, cu Nica, se detaseaza uneori de acesta, apeland la autoadresare, ca sa-l poata compatimi sau sa adopte o atitudine autoironica mascata: "Apoi lasa-ti, baiete, satul, cu tot farmecul frumusetilor lui(...)".

Impresia de autenticitate este data de numeroase locutini verbale: "si-ar tine limba acasa", "ti-a iesit un sfant din gura", toate sporind expresivitatea textului sub aspectul oralitatii.

Ca si in epica populara, vorbirea directa se imbina cu cea indirecta: "(...)se si aude strigand afara <<Gata sunteti? Haidem! Ca eu v-astept cu caii inhamati>>(...)";

In intreaga opera oralitatea se manifesta si prin constructii exclamative, interjectii si cuvinte in vocativ: "Doamne fereste!", "halal pe noi", "hai-hai, hai-hai", prin care se invioreaza naratiunea si se evidentiaza starile sufletesti ale pesonajelor.

Vorbirea personajelor este foarte variata. Ca si in vorbirea populara, sunt prezente regionalismele, proverbele, zicatorile, imprecatiile: "Fir-ar afurisit sa fie!", sau chiar invectiva: "patruzecile mane-sa de golan".

Expresiile comparative: "ca la urs", "ca vai de noi" sunt si ele dovezi ale celei mai vizibile oralitati, la care se alatura repetitiile specific populare: "incet-incet", "multe-multe", prin care se exprima ideea de intensitate a sentimentelor sau a actiunii.

Se remarca, de asemenea, inversiunile specific populare: "pe prispa unui rotariu putin de nu era sa ramanem chiori", prin folosirea carora autorul creeaza impresia unei exprimari familiare.

Din punct de vedere gramatical, semnele oralitatii "Amintirilor din copilarie" sunt topica libera a propozitiei si a frazei, realizate in functie de intentiile povestitorului.

Proverbele si zicatorile sunt si ele procedee ale oralitatii caci ele nu reliefeaza numai voie buna, ci si modul de a gandi, de a se exprima al unei intregi colectivitati, caracterizat prin autenticitate si frumusete.

Oralitatea stilului dovedeste faptul ca Ion Creanga a izvorat din popor, devenind prin acesta un scriitor genial.